Parinti buni

Schimba cu varianta de desktop

Cum poate submina lauda motivaţia intrinsecă?

Eşti deştept! Eşti cel mai bun! Sunt mesaje de laudă care subminează motivaţia intrinsecă a copiilor. În mod obişnuit, credem că mesajele de laudă care se referă la inteligenţa copiilor determină o creştere a motivaţiei lor însă studiile de specialitate nu susţin aceste ipoteze. În rândurile de mai jos psihologul Sorina Petrică ne explică în baza cercetărilor clinice, legătura dintre laudă şi motivaţie


Studiile au dovedit că acest tip de laudă are efecte contrare.  

Copiii devin mult mai precauţi şi evită provocările şi situaţiile noi, nefamiliare. Astfel spus, evită să mai facă ceva care i-ar putea aduce în situaţia de eşec şi la pierderea evaluării pozitive pe care au primit-o.

Primesc mesajul că inteligenţa sau talentul sunt trăsături pe care le ai sau nu le ai. Astfel îşi formează convingerea că inteligenţa este o trăsătură înnăscută care nu se schimbă (Mueller şi al., 1998). Teorie asupra caracterului înnăscut al inteligenţei influenţează negativ capacitatea lor de a învăţa şi de face faţă eşecului. Copiii care adoptă o astfel de teorie îşi vad propria performanţă ca pe un indicator al unei trăsături stabile, înnăscute şi nu văd sensul în a depune un efort crescut pentru a obţine alte rezultate, în condiţii de eşec. În situaţii de eşec copiii ajung să se simtă neputiicioşi, deoarece tind să atribuie greşeala lipsei de inteligenţă „dacă greşeşti însemnă că nu eşti inteligent”.   

Sunt mult mai puţin dispuşi să accepte sarcini şi situaţii viitoare care implică un anumit grad de risc ca o consecinţă a faptului că privesc eşecul ca un semn al unei inteligenţe scăzute. În consecinţă copiii vor accesa mai puţine oportunităţi de învăţare şi dezvoltare şi vor avea în schimb mult mai multe şanşe de învăţare a neputinţei  (Dweck, 2006).  

Au tendinţa de a se comporta contrar etichetei aplicate. Specialiştii în comunicarea eficientă cu copiii arată că mesajul de laudă care oferă o evaluarea a persoanei (chiar dacă este pozitivă) declanşează copilului o stare de disconfort (Faber, Mazlish, 1995). Tendinţa naturală a copiilor este de a respinge mesajul primit sau de a se comporta contrar etichetei aplicate pentru a dovedi contrariul celor afirmate de adult. Lauda pe persoană sau pe abilitate (ex. eşti deştept, eşti ineligent) pune o presiune pe copii deoarece îi forţează să continue să performeze la fel de bine, descurajând asumarea riscurilor şi reducând autonomia percepută.  

- Manifestă o tendinţă crescută de a renunţa la sarcinile, care urmează unui eşec.

- Înregistrează rezultate/performanţe slabe după o situaţie de eşec

- Sunt predispuşi să interpeteze greşit modul în care s-au descurcat la o sarcină.

Cum se explică aceste efecte?

Când transmitem mesaje de laudă pe abilitate (ex. eşti deştept) copiii îşi schimbă focusul de pe învăţare pe ideea de a arăta bine în ochii celorlalţi şi de a primi apreciere.

Copiii care primesc feedback generic sau pe persoană (ex. eşti un bun desenator) trăiesc un mare disconfort în contextul în care fac greşeli şi au tendinţa de a evita să mai facă activitatea respectivă după ce apare eşecul sau primele greşeli.

Copiii lăudaţi pentru inteligenţă doresc să-şi păstreze dovada că ei fac lucrurile bine şi nu fac greşeli. Deşi iniţial sună bine, în esenţă este contraproductiv. Copii care primesc mesaje de laudă pe inteligenţă au tendinţa de a evita situaţiile mai dificile şi provocatoare şi preferă implicarea în sarcini uşoare care nu îi determină să îşi asume riscul de a greşi.

Mesajele centrate pe inteligentă fac copiii să fie foarte interesaţi de poziţia lor comparativ cu ceilalţi (primul, al doilea etc) şi mai puţin de învăţarea modului în care pot să îşi îmbunătăţească performanţele viitoare.

„Eşti  cel mai bun, ai terminat primul....”. Mesaje care focusează copiii pe evaluarea prin comparaţie cu performanţele celorlalţi
La o primă vedere pare o ideea bună să lăudam copiii pentru performanţele pe care le obţin raportându-le la performanţele celorlalţi copii. Sunt studii care arată că lauda care promovează comparaţia socială întăreşte motivaţia copiilor şi implicarea în sarcină pe termen scurt  (Lepper, et al, 2002) dar este total neproductivă pe termen lung:

Comparaţia socială este o sursă de întărirea a motivaţiei atât timp cât copiii îşi menţin statutul de copii care termină primii sau au performanţe foarte bune. În situaţiile care nu implică competiţia, copiii care primesc frecvent acest tip de mesaj de laudă îşi pierd motivaţia. În plus, copiii obişnuiţi să îşi evalueze performanţele prin raportare la ceilalţi nu învaţă abilitatea de a face faţă unui eşec (nu învaţă să piardă).  În situaţia de pierdere, motivaţia de a mai  face acel lucru scade foarte mult.  

Comparaţia socială învaţă copiii că obiectivul principal este „cine câştigă primul” (poziţia de competiţie) şi nu învăţarea şi exersarea abilităţilor pentru a se descurca mai bine. Când copiii au ca obiectiv să iasă primii, ei îşi pierd motivaţia internă pentru sarcina respectivă: o activitate  devine interesantă pentru ei doar în măsura în care le permite să demonstreze celorlalţi că sunt cei mai buni.

Preocuparea de a-şi menţine statulul de cei mai buni conduce la evitarea situaţiilor provocatoare care sunt importante oportunităţi de învăţare. Asumarea riscului şi implicarea în activităţi noi cu potenţial de învăţare necesită să ai abilitatea de a face faţă eşecului. Comparaţia socială din păcate nu pregăteşte copiii pentru a face faţă eşecului. În loc să înveţe din greşeli aceşti copii răspund la situaţia de eşec prin neajutorare.(Eliot şi Dweck, 1988).

În consecinţă, este mult mai indicat să evităm lăudarea copiilor pentru abilităţile lor. În schimb este de preferat să lăudăm copiii pentru lucruri pe care ei le pot în mod evident schimba cum ar fi efortul depus sau strategia folosită.

Copiii care sunt lăudaţi  pe strategia folosită „ai ales o cale foarte bună de a rezolva această situaţie„ sau pe efortul depus „ai muncit mult la acest desen”:

- sunt mult mai motivaţi să facă acea activitate pe viitor decât cei care primesc pe persoană (ex. eşti isteţ, eşti un bun desenator).

- preferă sarcinile dificile şi le văd ca oportunităţi de învăţare.

-sunt mult mai preocupaţi să înveţe noi strategii de succes şi să îşi îmbunătăţească performanţa.

atribuie rezultatele slabe investiţiei slabe de efort şi nu unor trăsături interne stabile (ex. lipsa de inteligenţă)

Important de reţinut:

A spune copiilor că sunt inteligenţi sau deştepţi îi determină să se vadă într-o mai mică măsură ca fiind inteligenţi. Lăudând copiii că sunt deştepţi îi învăţăm că performanţa lor este un test definitiv al gradului de inteligenţă. Copiii pot fi încântaţi la început de acest tip de laudă dar pe măsură ce ei se confruntă cu situaţii cu un grad mare de dificultate, mesajul are efecte contrare.

Mesajele de laudă cele mai eficiente din perspectiva dezvoltării motivaţiei intrinseci sunt: Mesaje de laudă  pe strategiile folosite (ex. ai găsit cea mai bună metodă de a face asta”); Mesaje de laudă  pe efort şi persistenţa în sarcină (ex. observ că ai făcut exerciţiile  sau efortul pe care l-ai depus este răsplătit).

 

Sorina PETRICĂ
psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental

Bibliografie:
1.    Barker GP and Graham S. 1987. Developmental study of praise and blame as attributional cues. Journal of educational psychology 79(1) 62-66.
2.    Corpus J, Ogle C, and Love-Geiger K. 2006. The Effects of Social-Comparison Versus Mastery Praise on Children's Intrinsic Motivation. Motivation and Emotion 30(4): 333-343.
3.    Henderlong J and Lepper MR. 2002. The effects of praise on children’s intrinsic motivation: A review and synthesis. Psychological Bulletin 128(5): 774-795.
4.    Mueller CM and Dweck CS. 1998. Praise for intelligence can undermine children’s motivation and performance. Journal for Personality and Social Psychology 75(1): 33-52

Copyright © 2014 Salvati Copiii Romania. Toate drepturile rezervate.

Sus Versiunea Desktop